Utilizările medicinale ale ipcărigei (floarea-miresei)

tudor — Fri, 11 Sep 2015 09:51:16 +0000

Se mai numește și:

floarea-miresei, coroana-miresei, gipsăriță, ipărige, scuturice, ciuin alb, gipsofila

Unde se găsește:

Crește în flora spontană la marginea pădurilor și a căilor ferate.
Planta preferă terenurile nisipoase și ușoare din Dobrogea, Delta Dunării, sudul Moldovei, Câmpia Română.
În general, se cultivă soiurile valoroase - Flamingo, Bristol Fairy, Floros.

Plantă erbacee perenă.
Rădăcina este groasă, lungă.
Tulpina are între 60 - 90 cm, are noduri umflate și ramuri la bază.
Frunzele apar câte 2 la noduri. Sunt opuse, liniare, în formă de lance.
Florile, dispuse în inflorescențe laxe, sunt mici și albe, uneori roze.
Fructele sunt capsule.

Înflorește în:

Iunie Iulie August Septembrie

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează rizomii groși și rădăcinile cilindrice cu dimensiuni de 2 - 4 cm.
Se recoltează toamna, în perioada august-septembrie, și primăvara devreme, de la plantele de minimum 3 ani.
Au gust dulceag, vâscos, apoi amărui.

Se recoltează în:

August Septembrie

Proprietăți terapeutice:

Ipcărigea este apreciată în medicina naturistă pentru proprietățile sale expectorante, sudorifice, hemolitice, depurative, diuretice, antihelmintice, antireumatice, cicatrizante, aperitive, stimulente, tonice.

Acțiuni terapeutice:

Acțiunea terapeutică a plantei vizează:

Pentru uz intern:

Pentru uz extern:

Alte utilizări:

Plantă decorativă pentru parcuri și grădini.
Spumant la prepararea halvalei și alviței.
Detergent pentru țesături fine, haine, blănuri.
Ipcărigea este folosită și la fabricarea săpunurilor și a detergenților superiori.

Paradis Verde - reumatism cronic

Utilizările medicinale ale ipcărigei (floarea-miresei)

Înflorește în:

Se recoltează în:

Pentru uz intern:

Pentru uz extern: