Paradis Verde - mărirea cantității de bilă și fluidizarea ei

Cicoarea, frumusețea albastră și tămăduitoare de la marginea drumului

paradisverde — Wed, 22 Jul 2015 09:54:43 +0000

Se mai numește și:

sporiș, dudău, floarea-secetei, doruleț, scai-voinicesc, încingătoare

Unde se găsește:

Crește spontan de la câmpie până la munte, pe pajiști, pârloage, în vii și zăvoaie, în șanțuri, la marginea drumurilor și pe terasamentele de cale ferată.

Plantă perenă erbacee, cu tulpină dreaptă, înaltă de 50-120 cm.
Rădăcina crește drept, înaintând în sol până la 1,5 m, fap care îi conferă o deosebită rezistență la secetă.
Frunzele sunt ovale, alungite, sectate, cu pețiol. Cele de la bază alcătuiesc o rozetă în jurul tulpinii.
Florile sunt de culoare albastru pur, se închid pe vreme înnorată și sunt grupate în inflorescențe.
Fructul este o achenă cu un puf (papus) scurt.

Înflorește în:

Iulie August Septembrie

Ce se recoltează:

Tulpinile se recoltează, cu tot cu flori, înainte de lignificare acestora.
Florile tinere, se recoltează și se usucă ori se macerează în alcool ori oțet.
Rădăcinile se recoltează în lunile septembrie-octombrie.

Se recoltează în:

Iulie August Septembrie Octombrie

Proprietăți terapeutice:

Cicoarea are proprietăți digestive, hepatoprotectoare, laxative, depurative, vermifuge, colagoge, antitiroidiene, hipoglicemiante, hipotensive, diuretice, antiaritmice, eupeptic-amare, tonic-aperitive, reconfortante, antianemice, remineralizante.
Cicoarea conține insulină vegetală.

Acțiuni terapeutice:

Cicoarea are acțiuni terapeutice în:

Pentru uz intern:

Pentru uz extern:

Alte utilizări:

Frunzele tinere se pot consuma, ca digestiv, la începutul mesei, stropite cu ulei, sare și oțet.