Paradis Verde - pomi fructiferi

Plantează pomi care rodesc din plin, chiar în primul an!

paradisverde — Mon, 28 Oct 2024 06:02:56 +0000

Avantajele pomilor în ghivece

Pomii fructiferi de 4-5 ani, cultivați în ghivece formați cu talie mică, sunt pregătiți pentru a intra pe maxim pe rod, chiar din primul an de la plantare.

Primul avantaj: nu mai trebuie așteptat 3-5 ani, până apar primele fructe, cum e în cazul pomilor foarte tineri.

Al doilea avantaj: sunt deja formați, iar rodul va apărea la baza pomului, nu pe vârfuri.

Al treilea avantaj: vor dezvolta o talie mică și medie, întrucât după intrarea pe rod, vigoarea de creștere a pomilor se reduce.

Ce găsiți pe Zdravăn

Pomi fructiferi, în ghivece, pe rod:

Măr: Calypso, Delicios Dublu roșu, Kandil Sinap, Generos, Fuji, Idared.

Păr: Euras, Busuioace cu miez roșu, Novembra, Cure, Abatele Fetel, Monica, Williams galben, Untoasă Hardenpont, Contesa de Paris.

Gutui: Bereczki.

Cireș: Valeriu Cikalov, Van, Stella, Pietroase Donissen.

Prun: Record, Anna Spath, D'Agen, Dâmbovița.

Cais: Goldrich.

Piersic: Piersic pitic.

Nectarin: Nectarin pitic

Frunzele de mușcate arată așa. Care e cauza?

paradisverde — Thu, 05 Aug 2021 17:50:07 +0000

Explicația

Toate simptomele descrise mai sus și ilustrate cu imaginea din deschidere indică o singură problemă: atac de acarieni.
Acarienii sunt păianjeni minusculi, aproape microscopici, care colonizează plantele (inclusiv mușcatele) cu sutele și miile.
Se hrănesc cu seva plantelelor colonizate, înțepând celulă cu celulă, de unde extrag sucul celular.
Celulele înțepate și golite de suc se necrozează și mor. În plus, zonele de țesut astfel atacate devin vulnerabile și la îmbolnăviri cauzate de alți patogeni.

Așadar

A nu se confunda atacul de acarieni cu bolile cauzate de fungi (numite cu un termen generic mană).
Criteriul cel mai simplu de diferențiere este aspectul mozaicat al atacului de păianjen (acarieni), spre deosebire de alte patologii care produc decolorări uniforme ale frunzelor.
În plus, declinul plantei cauzat de acarieni este mai lent decât în cazul bolilor.

Soluția

Pentru a scăpa de păianjen, trebuie să faceți un tratament cu un acaricid precum Milbeknock, Nissorun sau Vertimec.
Dacă nu, puteți apela și la o rezolvare bio (vedeți mai jos, la Documentare suplimentară).

Documentare suplimentară:

Tratament bio împotriva acarienilor Încă un tratament bio pentru păianjenul roşu Duşmanul nr. 1 al vinetelor şi castraveţilor

Frunze roșii, bășicate în mărul meu. Cât de grav e?

paradisverde — Fri, 04 Jun 2021 03:59:18 +0000

Frunzele care se înroșesc și se bășică în acest mod sunt cauzate de o boală numită băşicarea frunzelor de piersic (Taphrina deformans).
După cum îi spune și numele, această boală este una tipică pentru piersic și nectarin, putând conduce la compromiterea totală a frunzișului și chiar la căderea prematură a sa, în plină. Pentru a preveni îmbolnăvirea gravă a piersicului și nectarinului sunt necesare tratamente în fenofazele buton roz și când fructul are 0,5 - 1 cm diametru (dacă apar primele simptome de boală).
Revenind la măr, apariția acestei boli este mai degrabă o curiozitate, întrucât se instalează foarte rar pe măr.
Atunci când apare, arată spectaculos, cu colorație intensă, tocmai pentru că agresivitatea bolii în foliajul de măr este redusă, neputându-se răspândi în tot pomul.
Așadar, nu e grav, nu e periculos și nu e necesar tratament special pentru această boală.
În mod normal, aceasta dispare datorită tratamentelor făcute împotriva rapănului și făinării, adevăratele boli periculoase la măr.

Ce se întâmplă dacă ajunge erbicid pe pomi?

paradisverde — Mon, 31 May 2021 03:56:42 +0000

Buruienile pot fi o adevărată pacoste în grădină: fură apa și hrana plantelor cultivate, uneori sunt vectori de boli și dăunători, iar prezența lor mai poate pune în pericol și albinele.
Erbicidarea zonelor îmburuienate e o bună soluție de rezolvare a problemei buruienilor.
Erbicidele neselective (totale) au un efect de pârjolire a vegetației pe care o ating.
Practic, tot ce este atins de un erbicid total, în maximum 2 săptămâni a murit.
Producătorii erbicidelor neselective recomandă aplicarea acestora în terenuri necultivate sau în curs de pregătire pentru cultivare. De exemplu, unde însămânțarea se va realiza la mai mult de o lună după aplicarea erbicidului.
De aceea, deși mulți o fac, aplicarea de erbicid neselectiv în culturi este o operație deosebit de riscantă.

Ce se vede în fotografia de mai sus

La aplicarea de erbicid total în livadă, o adiere de vânt a dus o cantitate mică de aerosoli cu soluție pe tulpina unui pom.
După 3 luni lucrurile arătau așa cum se vede în imagine: pomul definitiv și ireversibil compromis.
Erbicidul a pătruns scoarța pomului și a distrus pe o jumătate de trunchi vasele conducătoare de sevă ale pomului.

Un simptom ciudat apărut în august, pe mere. Explicația?

paradisverde — Fri, 17 Aug 2018 05:14:53 +0000

Explicația

Ce vedem în imagini nu sunt simptomele unei boli ori ale atacului unui dăunător, ci efectele insolației.
La pomul cu pricina s-au realizat, cu aprox. 2 săptămâni mai devreme, tăierile în verde, pentru a permite luminii să pătrundă în coroană, cu multiple efecte pozitive, printre care și o mai bună colorare a fructelor, plus o întărire a tegumentului. (Rețineți că fructele cu o pieliță (tegument) expus la soare se păstrează mai bine decât cele crescute în umbră.)
O parte din fructele expuse brusc la soare, având tegumentul crud, au fost surprinse de intensitatea razelor solare de august și s-au ales cu arsuri. Exact ca cei care lucrează la birou și, când ajung la mare, stau toată ziua în soare!
După cum se vede și în imagini, pe porțiunile de fruct unde razele au căzut perpendicular, s-a produs arsura. Fructul a reacționat printr-o încercare de a izola necroza, depunând masiv un pigment roșu de jur împrejur (fucoxantină).

Ce e de făcut

Chiar dacă procesul va evolua mai greu decât în cazul pătării cauzate de o infecție fungică, merele arse de soare vor sfârși, cel mai probabil, tot putrezite, motiv pentru care se recomandă eliminarea lor din coroană, de îndată ce arsura devine evidentă ori după ce se instalează necroza.
Cu toate acestea, tăierile de vară (în verde) rămân recomandate, chiar dacă 5% dintre fructe se vor alege cu arsuri și vor fi compromise.
Tăierile de vară vin cu o mulțime de avantaje, pe care le puteți afla și din articolul recomandat mai jos:

Documentare suplimentară:

Ce sunt tăierile de vară și de ce se fac

Cea mai simplă și ecologică schemă de tratamente chimice pentru toți pomii din livadă

paradisverde — Sat, 08 Apr 2017 05:11:31 +0000

Horticultorii care îngrijesc plantații pomicole pe suprafețe mari știu că producții deosebite nu se pot obține decât printr-o acoperire fitosanitară fără fisură. Sau, mai direct spus, cine vrea producție profitabilă trebuie să ofere pomilor o protecție chimică totală, care să excludă atacul bolilor și al dăunătorilor. Așa procedând (dacă și alți factori sunt favorabili) se vor obține producții mari, fructe aspectoase însă... cam pline de pesticide. Exact ca cele spre care ne repezim cu toții atunci când mergem la supermarket!

În condiții casnice, lucrurile pot fi mai relaxate și se pot obține fructe mai curate, mai sănătoase. Totuși, trebuie să rețineți că urmând schema pe care v-o recomandăm în continuare pomii se vor situa într-o zonă de risc fitosanitar și că o parte din fructe și frunze vor cădea pradă bolilor și dăunătorilor. Veți primi, în schimb, fructe nechimizate așa cum, dacă suntem cinstiți, nu mai sunt de găsit în supermarket. Așadar, recomandarea noastră pentru tratamente minimale sună astfel:

Tratamentul de iarnă

Acum se aplică tratamente pe bază de cupru, în concentrații duble sau chiar triple față de concentrațiile recomandate de producători pentru tratamentele în vegetație.
Rolul acestor tratamente este de a reduce rezerva biologică a microorganismelor care produc infecții la pomi.
Pe lângă tratamentul cu cupru, la dezmugurit, se aplică și un tratament cu un insecticid pe bază de ulei, cu rolul de a reduce formele hibernante ale insectelor dăunătoare.
Pentru o privire detaliată asupra acestei fenofaze, vedeți aici lucrările și tratamentele la: măr, păr, prun, cais, piersic, cireș.

Tratamentul la scuturarea a 30% din petalele florilor

Momentul este important deoarece acum se reproduc mulți dăunători, dintre care unii cu capacitate de calamitare a producției, cum este, de pildă, viespea prunului.
Tot acum este momentul prielnic de eradicare a infecțiilor primare și de prevenire a celor secundare.
Pentru o privire detaliată asupra acestei fenofaze, vedeți aici lucrările și tratamentele la: măr, păr, prun, cais, piersic, cireș.

Tratamentul după căderea fiziologică

Căderea fiziologică are loc în luna iunie, când sunt și condițiile propice pentru îmbolnăvirea frunzelor.
În această fază este indicat un tratament cu un fungicid, în amestec cu un insecticid.
Pentru o privire detaliată asupra acestei fenofaze, vedeți aici lucrările și tratamentele la: măr, păr, prun, cais, piersic, cireș.

Tratamente vara, la nevoie

În cursul verii pomii sunt frecvent atacați de omizi defoliatoare sau de păduchii de frunze (omizi).
În aceste cazuri trebuie intervenit cât mai rapid, pentru a limita pagubele asupra pomilor.
Pentru omizi, de regulă, este suficient un singur tratament pentru a eradica o invazie.
În cazul afidelor este necesară repetarea tratamentului la 4-5 zile, pentru a distruge și generația care se afla în stadiu de ou la momentul primului tratament. Dacă tratamentul nu se repetă, colonia de afide se va reface rapid și atacul va continua.

Tratamentul la căderea frunzelor (octombrie-noiembrie)

Tratamentul aplicat la căderea frunzelor va limita semnificativ forța infecțiilor microbiene în anul următor.
Acest tratament, pe lângă cel de iarnă, va contribui mult la menținerea unei bune sănătăți a pomilor și, implicit, la obținerea de fructe mai puțin chimizate.
În această fază se utilizează produse fitosanitare din aceeași gamă ca cele folosite pentru tratamentul de iarnă.
Pentru o privire detaliată asupra acestei fenofaze, vedeți aici lucrările și tratamentele la: măr, păr, cais, piersic, cireș.

Ce produse folosim la tratamente

La fiecare tratament se va aplica un amestec dintre un fungicid și un insecticid, recomandabil cu acțiune sistemică (aflați de ce aici). Foarte important: pentru a evita apariția supermicrobilor în livada dumneavoastră, alternați produsele sistemice folosite, asigurându-vă că sunt formulate cu substanțe active diferite.
Alegerea propriu-zisă a produselor ce urmează a fi folosite la tratamente o puteți face fie cerând ajutorul vânzătorilor în farmaciile fitosanitare, fie consultând listele de produse omologate aici pe paradisverde.ro, dând clic pe fenofazele în cauză (vedeți mai jos). Vă recomandăm să vă documentați bine înainte de a cumpăra sau a aplica tratamente cu un anumit produs. Rețineți că pe paradisverde.ro găsiți prezentarea majorității produselor fitosanitare omologate în România.
E bine să știți și că nu există un tratament general pentru toți pomii și că cel mult puteți grupa pomii în specii sâmburoase (cais, piersic, cireș, vișin) și semințoase (măr, păr, gutui). Adică, exceptând tratamentul cu soluții cuprice, în repaus, nu puteți trata cu aceeași soluție întreaga livadă, dacă aveți o diversitate de specii sâmburoase și semințoase.

Încă ceva

Repetăm faptul că recomandările din acest articol vizează livezile mici, unde există o preocupare mai mare pentru fructe sănătoase, decât pentru producții mari.
În livezile intensive, comerciale, abordarea este cu totul alta!

Documentare suplimentară:

MĂR: diagnosticare boli și dăunători, tratamente și lucrări, pe durata unui an PĂR - diagnosticare boli și dăunători, tratamente și lucrări, pe durata întregului an PRUN - diagnosticare boli și dăunători, tratamente și lucrări pe durata întregului an CIREȘ - diagnosticare boli și dăunători, tratamente și lucrări pe durata întregului an CAIS - diagnosticare boli și dăunători, tratamente și lucrări, pe durata întregului an PIERSIC: diagnosticare boli și dăunători, tratamente și lucrări, pe durata întregului an

Cum se face altoirea cu ramură detașată, sub scoarța terminală

paradisverde — Fri, 17 Mar 2017 07:50:11 +0000

În ce condiții se face

Prin această metodă de altoire se poate înnobila un pom sălbatic ori se poate introduce un soi diferit într-un pom matur, acesta urmând să producă două soiuri de fructe, dacă altoirea vizează numai anumite părți ale pomului. Dacă altoirea se realizează pe toate ramurile principale, pomul va produce fructe doar din soiul altoiului.
Cel mai bine e atunci când grosimea portaltoiului este de 5-7 cm, dar asta nu înseamnă că acest tip de altoire nu poate fi făcut și pe ramuri mai groase.
Momentul pentru efectuarea acestei altoiri este în luna martie, exact înaintea pornirii pomilor în vegetație.
Un secret: dacă ramurile altoi sunt prelevate cu câteva săptămâni înainte și sunt păstrate în frigider sau în beci, iar altoirea se face când pomii se apropie de intrarea în vegetație, șansele de reușită a lucrării cresc serios.
Această metodă poate fi aplicată la toți pomii fructiferi. În cazul de față, lucrarea s-a făcut pe măr.

Pregătirea altoiului și a portaltoiului

Ramurile altoi se vor preleva de la pomii ale căror caractere dorim să le replicăm pe pomul pe care vrem să-l altoim.
Grosimea ramurilor altoi trebuie să fie de grosimea unui creion sau ușor mai groase.
Dacă ramurile altoi au fost recoltate cu ceva timp înaintea altoirii, se vor scurta cu 2-3 cm la ambele capete. Oricum, la inserare în portaltoi, ramurile altoi trebuie să aibă 15-20 cm.
Portaltoiul se alege dintre ramurile principale (șarpante), dar și subșarpantele pot fi folosite cu același succes.
Pregătirea portaltoiului presupune o tăiere perpendiculară, cu un fierăstrău pentru pomi bine ascuțit.

Altoirea propriu-zisă

În coaja portaltoiului se face o incizie longitudinală cu un cuțit de altoit sau cu un briceag bine ascuțit (vezi foto), iar apoi coaja se desprinde ușor cu spatula cuțitului de altoit (cu atenție să nu se rupă).
La baza ramurilor altoi se face o cioplire, ca atunci când dorim să facem o pană de lemn. Însă - foarte important! - cioplirea se face pe o singură parte și, ideal, dintr-o singură mișcare. Dacă suprafața rezultată din această cioplire este denivelată sau scămoșată, șansele prinderii pot scădea.
Atenție! Cioplirea trebuie să se facă la baza ramurilor. Verificați înainte orientarea mugurilor!
Următorul pas presupune inserarea altoiului în buzunarul creat prin incizia în coaja ramurii portaltoi, cu partea cioplită către interior. Ramurile altoi se apasă ușor, până când cioplitura intră complet în buzunar.
În funcție de grosimea ramurii portaltoi, pot fi inserate 2-4 ramuri altoi.

Securizarea legăturii

Pentru ca altoirea să reușească, este foarte important ca altoiul și ramura portaltoi să fie în contact strâns. De aceea este necesar ca acestea să fie strâns împreunate, lucru ce poate fi realizat printr-o mulțime de metode. În cazul de față am apelat la coliere (bride) de plastic, bine strânse (vezi foto).
La fel, pentru sigilarea rănilor se poate folosi ceară de altoit sau alte produse. Noi am utilizat silicon acrilic alb, utilizat pentru izolații în baie.

Bine de știut

Toată operațiunea trebuie făcută într-un timp cât mai scurt, pentru a preîntâmpina oridarea zonelor ce urmează să realizeze sudura altoiului cu portaltoiul.
Sigilarea cu silicon trebuie făcută minuțios, pentru a elimina contactul aerului cu rănile.
Bridele de plastic pot rămâne fixate până în primăvara anului următor, când sudura dintre altoi și portaltoi se va fi produs deja.
În anul următor se va permite unei singure ramuri să se dezvolte, celelalte fiind suprimate sau, o altă soluție, ar fi să induceți, prin curbare, transformarea în ramuri de rod a ramurilor altoi prisositoare.

După 3 ani

Din cei 3 altoi au supraviețuit 2.
Unuia i s-a permis să crească vertical, preluând axul tulpinii.
Al doilea altoi prins a fost orientat lateral.
Acum, acest pom face 2 feluri de mere.

Ghid de inițiere pentru înființarea unei livezi familiale cu meri, peri, cireși, pruni, piersici și caiși

paradisverde — Mon, 12 Sep 2016 15:58:52 +0000

O livadă familială creează verdeață și umbră în jurul casei, umple primăverile de flori, atrage polenizatori, înfrumusețează curtea și oferă fructe de o savoare neegalată de cele din supermarket. În plus, pomicultura hobby poate deveni o preocupare pasionantă, un prilej de eliberare de stres, o ocazie de lucru în aer liber cu copiii sau chiar de mândrie față de prietenii veniți în vizită.

Cum alegem pomii

În primul și în primul rând, trebuie să vă gândiți ce specii v-ați dori în grădină, apoi în ce luni v-ați dori să aveți fructe. (Ideal este să alegeți speciile și soiurile de așa manieră încât să aveți fructe prospete de primăvara până toamna.)
Pentru planificarea viitoarei livezi pe specii și soiuri, vedeți aici Planificatorul de livadă de pe zdravăn.ro.
Foarte important este să plantați pomi care se pretează în zona dumneavoastră. Cel mai simplu este să aruncați o privire în vecini. Speciile care merg la ei, vor merge și la dumneavoastră.
Ca regulă foarte generală, mărul și părul pot fi plantate în aproape toate zonele locuite ale țării, urmate fiind de prun, vișin, cireș, piersic și cais, ultimele două specii fiind cele mai sensibile.
O bună orientare vă poate oferi și acest articol: Ce sunt etajele bioclimatice și cum ne ajută să alegem potriviți în livadă.

Cultivarea mărului

Mărul e cel mai ușor de cultivat și, important de știut, pe el se poate învăța cum se fac tăierile la pomi, datorită plasticității și capacității sale speciale de refacere. Mărul, dar și părul, poate fi condus ușor să formeze coroane ornamentale, precum: palmete, gard belgian, tuneluri etc.
Teoretic, mărul poate fi plantat în orice zonă locuită din țara noastră. Degerături la măr apar extrem de rar (o dată, de două ori la 100 de ani).
Soiurile pitice de măr (de vigoare mică) pot fi plantate de distanțe mici (chiar și sub 2 x 2m), ating înălțimi de maximum 2,5m. Au rădăcina superficială, motiv pentru care suportă greu seceta și au nevoie de irigații.
Soiurile de vigoare medie și mare se plantează la distanțe mai mari (minimum 3,5 x 3m) formează coroane mai mari, dar prin tăieri și acestea pot fi limitate ușor la înălțimea dorită. Soiurile de vigoare medie și mare sunt și mai puțin pretențioase la calitatea solului și fac mai bine față secetei.
Există soiuri de măr de vară - merele pot fi păstrate doar câteva zile, soiuri de măr de toamnă - pot fi folosite la conserve, rețete și păstrate până la începutul iernii și soiuri de iarnă - merele rezistă lejer până în mai.
Aici: schema de tratamente și lucrări la măr.
Mărul intră pe rod la 2-3 ani de la plantare.

Vedeți aici soiurile de MĂR disponibile pe zdravăn.ro.

Cultivarea părului

Cerințele părului sunt foarte asemănătoare cu cele ale mărului.
La fel, există soiuri de vară (un soi excepțional: Daciana), de toamnă și de iarnă.
Aici: schema de tratamente și lucrări la păr.
De regulă, părul intră pe rod după 3-4 ani de la plantare.

Vedeți aici soiurile de PĂR disponibile pe zdravăn.ro.

Cultivarea cireșului și vișinului

De regulă, cireșul și vișinul pot fi plantați și se dezvoltă bine în zonele unde prosperă mărul și părul, dacă beneficiază de un sol bun și stresul cauzat de secetă nu este prea mare (mai ales în primii ani după plantare).
Vișinul are o rezistență superioară cireșului, putând fi plantat și în zone unde cireșul nu face față ori se descurcă greu.
Un cireș produce mai multe fructe decât un vișin.
Toate soiurile de vișin și unele soiuri de cireș sunt autofertile, totuși, prezența altor soiuri în preajmă, îmbunătățește recolta. (Asta e o regulă generală!)
Cireșele și vișinele nu pot fi păstrate proaspete mai mult de câteva zile, însă pot fi înghețate ori conservate.
Cireșul și vișinul sunt specii, de regulă, viguroase, motiv pentru care distanța de plantare recomandată este de 5 x 5m.
Aici: schema de tratamente și lucrări la cireș și vișin.
Cireșul intră pe rod după 4-6 ani de la plantare, iar vișinul cu un an mai devreme.

Vedeți aici soiurile de vișin și cireș disponibile pe zdravăn.ro.

Cultivarea prunului

Prunul se descurcă și el bine în majoritatea zonelor țării, chiar mai bine decât cireșul.
Prunele pot fi consumate prospete, se pot usca, pot fi folosite la compot, magiun, marmeladă, jeleu și, desigur, din prune se face țuică. (Aflați de aici care sunt cele mai bune soiuri de țuică.)
Distanța de plantare, orientativă, pentru prun este de 4 x 4m. În anumite condiții poate fi și mai mică.
Aici: schema de tratamente și lucrări la prun.
Prunul intră pe rod la 3-5 ani de la plantare.

Vedeți aici soiurile de prun disponibile pe zdravan.ro.

Cultivarea piersicului și nectarinului

Piersicul și nectarinul sunt speciile cele mai sensibile la gerul iernii, însă, pot rezista cu daune minime - știm din experiență - și la temperaturi de -27^oC.
Interesant este că, în primăverile cu brumă sau geruri de revenire, aceste specii rezistă mai bine decât caisul, pentru că înfloresc mai târziu. Așa se face că în 2016 au fost zone în care nu s-a făcut o caisă, din cauza brumelor din primăvară, iar piersicii și nectarinii au reușit să rodească binișor.
Cele mai frumoase piersici și nectarine se obțin dacă, după legat, sunt rărite la 3-4 degete una de alta. Dacă ramura este prea aglomerată, fructele vor fi mai mici, iar riscul de apariție a moniliozei și putregaiului cenușiu crește în zona în care fructele se ating.
Piersicul și nectarinul sunt specii autofertile.
Piersicul și nectarinul sunt specii care ridică mai puține probleme, singura boală de neevitat fiind bășicarea frunzelor, motiv pentru care sunt obligatorii tratamentele preventive.
Piersicile și nectarinele nu pot fi păstrate multă vreme, însă pot fi conservate sub diferite forme: gem, nectar, compot etc.
Distanța orientativă de plantare la piersic și nectarin este 4 x 3m.
Dacă vă doriți un nectarin în balcon sau chiar în casă, vă recomandăm superbul nectarin pitic!
Aici: schema de tratamente și lucrări la piersic și nectarin.
Nectarinul și piersicul intră cel mai repede pe rod, la 1-2 ani de la plantare.

Vedeți aici soiurile de piersic și nectarin disponibile pe zdravăn.ro.

Cultivarea caisului

Caisul rezistă mai bine la ger decât piersicul, însă este pretențios la brumele târzii, mai ales dacă luna martie a fost una caldă și a grăbit intrarea în vegetație.
Caisul are tendința de supraîncărcare cu fructe, motiv pentru care este importantă rărirea fructelor, la fel ca la piersic și, atunci când este cazul, ramurile supraîncărcate trebuie să fie susținute. Ruperea unei ramuri din cauza greutății fructelor poate conduce la intrarea în declin a pomului și uscarea sa în câțiva ani.
Distanța minimă de plantare la cais este de 3 x 4m.
Caisele nu rezistă mult timp după recoltare, însă se pot usca, îngheța, pot fi folosite la compot și din ele se obține cel mai delicios nectar!
Aici: schema de tratamente și lucrări la cais.
Caisul intră pe rod la 2-3 ani de la plantare.

Vedeți aici soiurile de cais disponibile pe zdravăn.ro.

Documentare suplimentară:

Esențialul despre plantarea corectă a pomilor fructiferi

Idei florifere și fructifere pentru o curte de 150 mp

paradisverde — Tue, 09 Aug 2016 15:39:06 +0000

Pentru o astfel de grădină va trebui să acordați ceva timp, dar mai ales pasiune și imaginație, ca să o mențineți în formă optimă. Dacă veți investi timp și pasiune, în numai 3-5 ani o astfel de grădină poate deveni un mic colț de rai, cu fructe și flori! (Pentru mai multe detalii despre speciile/soiurile menționate mai jos, dați clic pe ele.)

Idei florifere

Când avem o grădină mică, recomandabil e să o dezvoltăm cât mai mult pe verticală. Astfel, dacă ne plac trandafirii, putem opta pentru trandafiri urcători, în special cei cu înflorire abundentă, cum este, de exemplu, Jasmina, Ines Sastre, Sympathie, Doctor Jamain sau fabulosul Madame Hardy.
La baza trandafirilor urcători puteți planta lavandă. În acest fel, mascați baza tulpinilor trandafirilor urcători care, de regulă, sunt golașe 30-40 cm. Nu mai spunem că efectul vizual și olfactiv este excepțional! Doar imaginați-vă: parfum de trandafiri pe fond de lavandă!
Interesant e să combinați și trandafiri urcători cu mur fără ghimpi, mai ales că au talie și comportament de creștere asemănător iar tăierile se fac la fel.
Dacă vreți parfum cu adevărat intens de trandafiri, puteți găsi 1m²pentru o tufă globuloasă, disciplinată de Rose de Rescht sau pentru un Rugosa de dulceață, pe care îl puteți lăsa fie tufă scundă, fie, prin tăieri mai reduse, să-i permiteți să dezvolte talie arbustivă.
Lângă o alee puteți planta un trandafir acoperitor de sol, cum este Heidetraum care va „ciripi” la dumneavoastră toată vara, cu sute și sute de flori.
Nu uitați că plante florifere sunt și pomii fructiferi. Înflorirea mărului, a părului, a piersicului, caisului etc. sunt sărbători ale vieții și purității!

Idei fructifere

Din grădinile unde spațiul e puțin, nu trebuie să lipsească nectarinul pitic. Ocupă foarte puțin spațiu, atinge cam 1,5 m înălțime la maturitate și produce lejer 10-15 kg de fructe. Lăsat de capul lui, formează tufă, dar dacă sunt eliminate treptat ramurile de la baza tulpinii poate deveni un „bonsai fructifer”, cum se poate vedea aici.
Soiurile cu vigoare mică și medie de măr (cum ar fi Starkrimson, Wagener, Jonagold sau Delicios Dublu roșu) ori soiurile cu vigoare mică și medie de păr (cum ar fi Dacian, Carpica, Euras, Novembra, Abatele Fetel, Untoasă Bosc etc.) pot fi folosite pentru a forma coroane aplatizate (pe sârmă cu spalieri) sau chiar gard belgian.
Soiurile cu vigoare mare de păr și măr pot fi, de asemenea, utilizate creativ pentru a forma tuneluri fructifere.
Dacă doriți să aveți și piersic în mica dumneavoastră grădină, rețineți următorul secret: după plantare varga trebuie scurtată la aprox. 30 cm. Astfel, înălțimea pomului va fi mai redusă, deoarece coroana se va forma aproape de la nivelul solului. Apoi, e foarte important să conduceți ramurile într-un singur plan (de exemplu, paralel cu un gard) pentru a obține o coroană aplatizată.
Dacă vreți să plantați cireș, să-l poziționați întotdeauna în colțul nordic al grădinii. Cireșul are, de regulă, o creștere viguroasă și poate fi mai greu controlat. Dacă îl plantați în partea de nord, vă asigurați că nu va umbri grădina, cum s-ar întâmpla dacă ar fi plantat în partea sudică. Oricum, când plantați un cireș, asigurați-i minimum 20 m² și luați în calcul o înălțime de 5-6 m.
Spațiile cu mai puțină lumină pot fi foarte bine valorificate de zmeur.
Desigur, dintr-o grădină modernă, oricât de mică ar fi, nu trebuie să lipsească minunatul arbust goji!

Principii pentru organizarea grădinii mici

Pentru a popula corespunzător cu plante o grădină de dimensiuni mici, trebuie să aveți în vedere următoarele aspecte:

Trebuie să cunoașteți vigoarea de creștere a plantelor și măsura în care aceasta poate fi temperată prin tăieri, palisare, dresare etc.
După plantarea pomilor fructiferi (sub formă de vargă), scurtați-i la 60 cm sau chiar mai puțin, definind în acest mod înălțimea trunchiului.
Plantele înalte se plantează în partea de nord a grădinii, iar cele mai scunde în partea de sud. E foarte importat să nu se umbrească unele pe altele.
Foarte importantă e și imaginația și creativitatea proprietarului grădinii. Apoi, trebuie ținut cont și de faptul că, într-o astfel de grădină, se poate ajunge la formatul optim după câțiva ani, în care e posibil ca plantele să mai trebuiască mutate, schimbate...
Deschideți galeria de imagini de la începutul articolului, pentru a găsi acolo și alte idei.

Cum se fac tăierile de întreținere și tăierile de întinerire la nuc

paradisverde — Thu, 10 Mar 2016 16:14:23 +0000

Dacă nu se fac tăieri...

Coroana nucului va atinge dimensiuni foarte mari, chiar și la soiurile de vigoare mică și medie.
Nucii care nu au beneficiat de tăieri de formare și de întreținere vor suferi un proces puternic de degarnisire a ramurilor.
Asta înseamnă că frunzele și rodul vor migra către extremitățile ramurilor, făcând recoltarea fructelor tot mai anevoioasă.

Tăierile de întreținere

Aceste tăieri se aplică după intrarea pe rod.
Se elimină ramurile concurente (cele care cresc foarte apropiat) și cele lacome, cu creștere exuberantă.
De asemenea, se suprimă toți lăstarii verticali, crescuți pe spinarea ramurilor principale (șarpante și subșarpante).
Ramurile care se suprapun și cele care împiedică pătrunderea luminii în coroană, de asemenea, se îndepărtează.
Ramurile de semischelet (cele inserate pe subșarpante) îmbătrânite se reduc, pentru a stimula apariția unor ramuri de rod noi.

Tăierile de întinerire

Tăierile de întinerire la nuc se fac atunci când pomul se apropie de sfârșitul perioadei de rodire.
Atingerea acestei vârste este semnalizată de reducerea drastică a creșterilor anuale și de apariția uscăturilor la extremitățile ramurilor.
În această fază se fac tăieri adânci, în ramuri vechi de 5-6 ani.
În urma tăierilor de reîntinerire, dimensiunea coroanei se reduce cu o treime, chiar și cu jumătate.

Foarte important!

Scurtarea ramurilor se va face lăsând cepi de 10-20 cm (în funcție de grosimea acestora), niciodată la inel, pentru a evita apariția uscărilor.
Tăierile la nuc se fac doar când începe dezmuguritul, în martie-aprilie.
Dacă se fac mai devreme, cicatricile se vor vindeca foarte greu, iar scurgerile de sevă vor fi masive.
Tăieturile făcute pe ramuri cu diametru mai mare de 4-5 cm se vor netezi și se vor acoperi cu soluții concentrate de fungicide cuprice sau cu vopsea pe bază de ulei.