Paradis Verde - păianjenul roşu

Frunzele de mușcate arată așa. Care e cauza?

paradisverde — Thu, 05 Aug 2021 17:50:07 +0000

Explicația

Toate simptomele descrise mai sus și ilustrate cu imaginea din deschidere indică o singură problemă: atac de acarieni.
Acarienii sunt păianjeni minusculi, aproape microscopici, care colonizează plantele (inclusiv mușcatele) cu sutele și miile.
Se hrănesc cu seva plantelelor colonizate, înțepând celulă cu celulă, de unde extrag sucul celular.
Celulele înțepate și golite de suc se necrozează și mor. În plus, zonele de țesut astfel atacate devin vulnerabile și la îmbolnăviri cauzate de alți patogeni.

Așadar

A nu se confunda atacul de acarieni cu bolile cauzate de fungi (numite cu un termen generic mană).
Criteriul cel mai simplu de diferențiere este aspectul mozaicat al atacului de păianjen (acarieni), spre deosebire de alte patologii care produc decolorări uniforme ale frunzelor.
În plus, declinul plantei cauzat de acarieni este mai lent decât în cazul bolilor.

Soluția

Pentru a scăpa de păianjen, trebuie să faceți un tratament cu un acaricid precum Milbeknock, Nissorun sau Vertimec.
Dacă nu, puteți apela și la o rezolvare bio (vedeți mai jos, la Documentare suplimentară).

Documentare suplimentară:

Tratament bio împotriva acarienilor Încă un tratament bio pentru păianjenul roşu Duşmanul nr. 1 al vinetelor şi castraveţilor

Chasselas doré

paradisverde — Mon, 13 Jul 2015 10:42:11 +0000

În România, soiul Chasselas doré mai este numit: Șasla aurie, Chasselas, Șasla, Ciasla.
În alte zone ale lumii, acest noi mai este cunoscut sub o mulțime de sinonime: Abelione, Abelone, Albilloidea, Amber Chasselas, Queen Victoria, Common Muscadine, Amber Muscadine, Early White Teneriffa, White Nice, Gold Bordeaux - în Marea Britanie; Chasselas doré, Blanchette, Blanquette, Bon blanc, Bordo, Bournet, Bournot, Chasselas, Chasselas Angevin, Chasselas blanc royal, Chasselas blanchette, Chasselas crognant, Chasselas croquant, Chasselas de Bar-sur-Aube, Chasselas de Bordeaux, Chasselas de Florence, Chasselas de Fontainebleau, Chasselas de Jalabert, Chasselas de la Contrie, Chasselas de la Naby, Chasselas de Moissac, Chasselas de Montauban, Chasselas de Mornain, Chasselas de Pondichery, Chasselas de Pontchartrain, Chasselas de Pouilly, Chasselas de Quercy, Chasselas de Rappelo, Chasselas de Teneriffe, Chasselas de Thomeri, Chasselas de Toulaud, Chasselas de Vaud, Chasselas du Doubs, Chasselas du Portugal, Chasselas du Roi, Chasselas du Serial, Chasselas du Thor, Chasselas Dugommier, Chasselas dur, Chasselas fendant, Chasselas hâtif de Tenerife, Chasselas haute séléction, Chasselas Jalabert, Chasselas jaune ciré, Chasselas Piros, Chasselas plant droit, Chasselas Reine Victoria, Chasseals Salsa, Chasselas Tokay Angevine, Chasselas vert de la Côte etc. - în Franța; Fendant blanc, Blanchette, Rosmarinentraube, Welsche - în Elveția; Gutedel weisser, Pariser Gutedel, Gemeiner Gutedel, Moster, Edelweiss, Sussling, Susstraube, Silberling, Junker, Schönedel, Krachmoster - în Germania; Chasselas dorato, Trebiano tedesco, Marzemina bianca - în Italia; Florenci jouana - în Spania etc.

Utilizare:

Prima utilizare este cea de strugure de masă, fiind foarte apreciat datorită savorii și timpurietății sale de apariție pe piață. Totuși, popularitatea sa este în scădere, datorită soiurilor noi, apirene, apărute în ultima vreme.
Soiul Chasselas doré poate fi și vinificat, obținându-se un vin alb de masă, ușor, cu o concentrație alcoolică de 10-11^ofără calități deosebite.

Originea:

Nu este clarificată originea, existând presupuneri care originează soiul Chasselas doré în Asia Mică, altele în Egipt, Franța sau Elveția.
Este unul dintre cele mai vechi soiuri, fiind cunoscut în cultură din secolul al XII-lea.

Arealul de răspândire și de cultură:

Este probabil cel mai răspândit soi de struguri din lume, motiv pentru care este utilizat ca reper în epocile de maturare a strugurilor (epoca a III-a de maturare este numită și epoca Chasselas-lelor).
Arealul său de cultură se suprapune cu aria de cultură a viței de vie pe glob.
În România, soiul Chasselas doré se cultivă în toate zonele viticole, însă cei mai apreciați struguri se obțin în Podgoriile Odobești-Panciu, Dealu Mare și Leordeni-Pitești.

Descriere botanică:

Lăstarul este roșu-vinețiu, cu urme de scamă pe vârf.
Inflorescențele apar pe nodurile 6/7, mai rar pe 5/6 ori pe 5/7.
Polenul este fertil, ceea ce conferă soiului autofertilitate, putând fi cultivat în plantații pure. De asemenea, este un foarte bun polenizator pentru alte soiuri.
Strugurii sunt de mărime mijlocie, de 13-15 cm lungime, cu boabe nu prea dese, galben-aurii.
Bobul este sferic, de mărime mijlocie, cu miez crocant, dulce acrișor, nearomat și cu must incolor. Pielița este groasă, acoperită cu pruină, rezistentă la transport.

Caracterizarea agrobiologică:

Soiul Chasselas doré este puțin pretențios și se adaptează bine atât la șes, cât și la deal, însă cei mai buni struguri se obțin pe pantele însorite.
Preferă solurile scheletice, din zonele colinare și subcarpatice. Pe soluri fertile de șes produce mult, însă pentru rigorile strugurilor de masă producția este de slabă calitate, boabele rămân verzi iar pulpa zemoasă.
Dezmugurește în cursul lunii aprilie, în unii ani această fază putând să întârzie până la începutul lunii mai.
Înflorește, de cele mai multe ori, în luna iunie, dar și la sfârșitul lui mai, în anii mai timpurii.
Strugurii intră în pârgă cel mai devreme în a doua decadă a lunii iulie și fenomenul poate întârzia până la mijlocul lui august.
Maturarea strugurilor se produce la sfârșitul lui august dar, în funcție de microclimat și de regimul termic anual, poate întârzia și până în octombrie.
Chasselas doré este un soi cu creștere relativ viguroasă. Dacă încărcătura de rod lăsată este mică, lăstarii cresc exagerat, depășind și 3 metri.
Portaltoii cei mai indicați pentru acest soi sunt cei viguroși precum: SO_4-4, 140 Ru, SC 71, care asigură o bună garnisire a butucilor cu elemente de rod.
Chasselas doré nu este rezistent la ger și brumă și e puțin rezistent la secetă și mană.
Nu este atacat de Oidium și de putrezirea cenușie. Nu este atacat de Eudemis, Cochilis și nici de păianjenul roșu.

Caracterizarea agrofitotehnică:

Formele de conducere recomandate pentru acest soi sunt capul înălțat Dr. Guyot cu verigi lungi de rod de 10-14 ochi și cordonul bilateral cu tăieri în cepi roditori.
Distanța de plantare recomandată este de 1,6 - 2 m între rânduri și 1,4 - 1,5 m între butuci.
Operațiunile în verde, în special ciupitul din preajma înfloritului, determină o creștere a producției de până la 22%, fără a fi afectată calitatea strugurilor.

Caracterizarea tehnologică:

Soiul Chasselas doré găsește condiții de cultură în toate zonele viticole ale țării, chiar și în cele cu așezare nordică.
În funcție de condițiile climatice specifice din podgorii, maturarea strugurilor este atinsă începând cu mijlocul lunii august, în zona București, întârziind mai mult sau mai puțin în celelalte podgorii.

Epoca de maturare:

Productivitatea:

Chasselas doré dă producții mari, în mod constant.
Producția maximă de struguri a unui butuc este de 5,6 kg.

Zonarea:

În țara noastră, Chasselas doré ocupă 1/3 din suprafețele de vii pentru struguri de masă.
În Elveția este principalul soi pentru struguri de vin.

Fetească neagră

paradisverde — Fri, 29 May 2015 10:13:29 +0000

În diferite locuri ale lumii, acest soi mai este cunoscut și sub următoarele nume: Poama fetei neagră, Coada rândunicii, Păsărească neagră, Coada Rindunicei, Fekete Leanika, Feteasca Ciornaia, Feteke Leanyka , Fetiasca Niagre, Fetjaska Neagra , Fetyaska Chernaya, Fetyaska Chornaya, Koada Rindunichyi, Koardi Ryndunichii, Leanyka Fekete, Fekete Leányka, Maedchentraube Schwarz, Pasareasca Neagra, Pasaryanska Chernaya, Pasaryaska Nyagre, Peseryaske Nyagre, Poama Fetei Neagra, Poama Fetyi Niagre, Poma Feteasca Neacra, Schwarze Madchentraube.

Utilizare:

În condițiile de cultură din țara noastră, soiul Fetească neagră produce vinuri roșii superioare, catifelate, fin echilibrate, intens colorate.

Originea:

Soi autentic românesc, cunoscut în țara noastră din timpuri străvechi.

Arealul de răspândire și de cultură:

Se cultivă aproape exclusiv în țara noastră și Republica Moldova.
Soiul poate fi întâlnit în special în podgoriile din Moldova și în podgoria Dealu Mare.

Descriere botanică:

Lăstarii tineri sunt glabri, de culoare roșie, mai intensă la vârf și la noduri. În cursul maturării, lăstarii capătă o culoare roșu-violacee, cu vârful verde, nuanțat în cafeniu.
Ciorchinii se inserează pe lăstari la nodurile 5/6, mai rar 4/5. Când lăstarul poartă un singure ciorchine, acesta este prins de nodul 4 sau 5.
Strugurii sunt de mărime medie, de până la 14 cm lungime, de formă cilindrică sau conico-cilindrică, cu boabele îndesate.
Boabele au 1,2 - 1,5 cm diametru, din care rezultă un must necolorat.
Coarda este viguroasă, arămiu-gălbuie pe internoduri și cafeniu roșcată pe noduri.
Internodurile au lungimea medie de 12 - 15 cm.

Caracterizarea agrobiologică:

Se adaptează bine la condițiile de cultură de la șes și de pe dealuri.
În funcție de condițiile climatice anuale și de zonă, dezmugurirea poate avea loc din prima jumătate a lunii aprilie, până la începutul lunii mai. De asemenea, înfloritul poate începe de la sfârșitul lunii mai până spre sfârșitul lunii iunie.
Strugurii dau în pârg în cursul lunii august, mai rar la sfârșitul lui iulie.
Maturarea strugurilor se încheie în cursul lunii septembrie.
Se comportă bine pe portaltoii Chasselas x Berlandieri 41B și Berlandieri x Riparia Teleki sau Kober. Are afinitate și față de Riparia Gloire, pe care se comportă bine în solurile lipsite de calcar.
Feteasca neagră este un soi autofertil, putând fi cultivat în plantații pure. Totuși, pentru creșterea producției, este de preferat să fie plantat în asociație cu alte soiuri, precum Oporto și Merlot.
Feteasca neagră este un soi timpuriu, fapt care asigură în fiecare an maturarea lemnului, înainte de venirea iernii.
Acest soi preferă să fie cultivat pe dealuri însorite, unde produce struguri de calitate superioară. Nu suportă umiditatea prea mare, condiții în care strugurii putrezesc, înaintea atingerii maturității depline.
Soiul Fetească neagră este rezistent la ger, dar nu și la brume. Face față cu brio secetei.
Este mai puțin rezistent la mană și putregaiul cenușiu, dar rezistă bine la oidium.
Nu este atacat de Tetranichus, Cochilys, și Eudemis, și nici de păsări.

Caracterizarea agrofitotehnică:

Feteasca neagră are o fertilitate mijlocie.
Tăierea indicată pentru acest soi este cea mixtă, cu coarde lungi de 16-18 ochi. Nu tolerează tăierile scurte, în cepi.
Cei mai fertili ochi sunt situați de la nodurile 4-5 până la nodurile 18 - 20.

Caracterizarea tehnologică:

Strugurii de Fetească neagră ajung la maturitate deplină în epocile a IV-a și a V-a. Doar în verile foarte reci maturarea întârzie până în epoca a VI-a.
Strugurii din acest soi au o mare putere de acumulare a zaharurilor, concentrația depășind aproape în fiecare an 200 g/l.
În toamnele călduroase și lipsite de ploi, strugurii rezistă bine la supracoacere și sunt puțin atacați de putregaiul cenușiu.
Totuși, trebuie reținut că vinul obținut din struguri de Fetească neagră supracopți va fi de un roșu mai puțin intens.

Epoca de maturare:

Productivitatea:

Soiul Fetească neagră dă producții mijlocii.
În medie, un butuc poate produce între 2,4 kg și 5,6 kg.

Variații si clone:

Feteasca neagră, fiind un soi vechi, cunoaște multe variații și clone.
În cultură se cunoaște un proces constant de recunoaștere și înmulțire a celor mai valoroase clone.

Caracterizare economică:

Feteasca neagră este un soi recomandat pentru cultură în țara noastră, cu precădere în jumătatea nordică.
Vinurile obținute, roșii superioare, fin colorate, catifelate, echilibrate, se numără printre cele mai apreciate de acest gen.

Încă un tratament bio pentru păianjenul roşu

paradisverde — Tue, 30 Sep 2014 07:41:22 +0000

Pentru această reţetă aveţi nevoie doar de apă şi zahăr, în proporţie de 2/10. Adică, la 1 litru de apă, veţi folosi 200g de zahăr.
Dizolvaţi zahărul în apă călduţă, până se topeşte complet.
Pulverizaţi planta atacată de păianjenul roşu cu un pulverizator fin (poate fi şi un recipient de la produsele de curăţat geamuri, cu condiţia de a-l clăti foarte, foarte bine).
După îmbăierea în soluţia de apă cu zahăr, duceţi planta într-un loc unde să se poată usca şi lăsaţi-o aşa 5-7 zile, după care puteţi să o clătiţi sub duş.

Cum acţionează

După evaporarea apei, zahărul din soluţie încleiază păianjenii care, nemaiputându-se deplasa, mor de inaniţie.
Nu este clar dacă şi ouăle sunt afectate, însă dată fiind simplitatea reţetei, tratamentul poate fi repetat de oricâte ori e nevoie.

În grădină

Păianjenul roşu este unul dintre cei mai agresivi dăunători ai castraveţilor şi vinetelor.
Atacul păianjenului roşu este mai intens în perioadele de secetă.
Îmbăierea plantelor în soluţie de apă cu zahăr cu atât mai eficientă cu cât aerul este mai uscat.
Atenţie: păianjenul roşu stă ascuns pe dosul frunzei. Îmbăierile trebuie să cuprindă toată planta!

Documentare suplimentară:

Duşmanul nr.1 al vinetelor şi castraveţilor

Tratament bio împotriva păianjenului roşu la lămâi

paradisverde — Sun, 28 Sep 2014 11:51:22 +0000

Cum arată lămâiul atacat

Are un aspect general „palid”, ce sugerează o suferinţă.
Frunzele tinere nu mai ating nuanţa de verde închis, ci păstrează un aspect clorotic.
Analizate mai atent, frunzele prezintă pe suprafaţa superioară insule de decolorare.
Dacă vă uitaţi pe partea inferioară (vă trebuie o lupă sau ochi buni) veţi depista cauza: nişte insecte minuscule, de nuanţă brună sau roşii.

Ce face păianjenul roşu

Păianjenul roşu se hrăneşte cu seva din frunze, pe care o extrage înţepând ţesuturile.
Practic, frunzele sunt secătuite de energie, iar acest atac provoacă declinul şi vulnerabilizarea plantei.
Atunci când atacurile devin masive, păianjenii, din cauza suprapopulării, pot ataca şi partea superioară a frunzelor.

Tratamentul

Avem nevoie de o bere (de preferinţă neagră, deoarece conţine mai mult alcool).
Meticulos, ştergem cu o lavetă moale înmuiată în bere fiecare frunză, pe faţă şi pe dos.
Veţi observa că frunzele sunt destul de rezistente la această operaţie, fapt care vă permite chiar să le frecaţi.
În acest mod, păianjenii vor fi striviţi, iar frunzele vor căpăta un luciu deosebit, datorită berii.
În plus, berea are şi acţiune nutritivă asupra frunzelor, acţionând ca un îngrăşământ foliar.

Pe mai departe

Oricât de atent veţi şterge, în mod sigur vor mai rămâne păianjeni, care vor încerca să refacă colonia.
Din acest motiv este nevoie să repetaţi procedura după o vreme, fie pe toată planta, fie în zonele în care problemele reapar.

Tratament bio împotriva acarienilor

paradisverde — Sat, 20 Jul 2013 19:31:16 +0000

Avem nevoie de

1/2 cană de lapte;
1 cană de făină albă de grâu;
8 litri de apă.

Cum procedăm

Se amestecă bine ingredientele.
Soluţia se pulverizează pe plantele atacate, insistând pe dosul frunzelor, unde se instalează coloniile de păianjeni.
Această soluţie poate fi folosită şi în cazul altor păianjeni de grădină.

Duşmanul nr. 1 al vinetelor şi castraveţilor

paradisverde — Tue, 28 May 2013 08:07:39 +0000

Un acarian prezent pe toate continentele.
În ţara noastră se găseşte în toate zonele.

Ce atacă şi cum dăunează:

Este un dăunător polifag care atacă numeroase specii de plante, în ţara noastră peste 67.
Produce pagube mari în culturile de vinete, ardei, fasole şi castraveţi.
În câmp, frecvenţa dăunătorului este mai mare la culturile de castraveţi şi vinete.
În solarii atacurile pot fi deosebit de violente.
Cum atacă. Adulţii şi larvele colonizează dosul frunzelor, înţepându-le şi sugând sucul celular.
Păianjenul roşu are până la 20 de generaţii pe an.
Pe frunzele atacate apar mai întâi puncte albe, vizibile şi pe partea superioară, mai ales în apropierea nervurilor.
Treptat, punctele se întâlnesc şi formează pete tot mai mari, ce determină îngălbenirea şi apoi uscarea frunzelor.
Plantele atacate vegetează slab şi fructifică puţin.

În câmp poate fi întâlnit din martie până în noiembrie.
În solarii atacă tot timpul anului.

Cum poate fi prevenit:

Acarianul roşu iernează pe frunzele uscate sau în stratul superior al solului. O arătură adâncă reduce considerabil rezerva biologică a dăunătorului.
Revenirea culturilor puternic atacate pe acelaşi teren după minimum 2 ani.
Praşilele din perioada de vegetaţie, prin care sunt distruse buruienile ce constituie gazde intermediare pentru dăunător.
Aplicarea lucrărilor de copilire, defoliere şi înlăturare selectivă a frunzelor afectate, pentru a reduce infecţia.
Asigurarea unui echilibru mineral al solului, care determină o creştere mai viguroasă a plantelor şi o rezistenţă sporită la atac.
Cultivarea de soiuri şi hibriţi dovediţi ca rezistenţi sau toleranţi la atacul acarianului roşu.

Ce este rotaţia culturilor şi de ce e importantă?Schemă de asolament, pe 3 ani, pentru grădina de legume

Cum se combate bio:

Acarofagul Phytoseiulus persimilis este cel mai important prădător al acarianului roşu.

Super insecticid bio din ardei iuţi Tratament bio împotriva acarienilor Încă un tratament bio pentru păianjenul roşu Tratament bio împotriva păianjenului roşu la lămâi

Cum se combate chimic:

Recomandări:

Tratamentele se aplică pe partea inferioară a frunzelor, unde sunt cantonate coloniile de acarieni.
În prima parte a perioadei de vegetaţie se pot folosi produse fitosanitare cu remanenţă mai lungă. În timpul fructificării se vor folosi acaricide cu remanenţă scurtă şi din grupa a IV-a de toxicitate.
Tratamentele se repetă în funcţie de refacerea populaţiilor de acarieni.

Insecticidele avizate în ţara noastră pentru combaterea Acarianului roşu comun sunt:

Cum interpretăm indicaţiile de prezentare a pesticidelor Reguli obligatorii la aplicarea de tratamente chimice la plante

Super insecticid bio din ardei iuţi

paradisverde — Mon, 11 Mar 2013 17:47:48 +0000

Prepararea soluţiei

Se mărunţesc şi se pisează 5 ardei iuţi, apoi se pun în 50 ml apă. Folosiţi mai puţini ardei, dacă aveţi soiuri super iuţi.
Amestecul se acoperă şi se lasă la macerat 24 ore, ca uleiurile din ardei să se dizolve în apă.
Lichidul obţinut se filtrează apoi se diluează cu apă astfel: 10 ml de lichid concentrat la 1 litru de apă.
Soluţia se aplică prin pulverizare.
Soluţia combate foarte bine acarienii, omizile, larvele gândacului de Colorado şi afidele.

Atenţie

Folosiţi mănuşi sau aveţi grijă ca soluţia să nu intre în contact cu pielea mâinilor!
Atenţie sporită pentru evitarea contactului cu ochii.
Purtaţi ochelari de protecţie în timpul aplicării!
Clătiţi bine mâinile, vasele şi ustensilele de pulverizare, imediat după încheierea lucrării!
Dacă folosiţi pentru pulverizare recipientele unor produse de curăţat geamuri, clătiţi-le foarte bine înainte!